Despre mine

Fotografia mea
Virginia zâmbește mult și plânge pentru nimicuri. Nu are voce, dar cântă toată ziua prin casă. Ascultă Beatles și îi place cafeaua tare, mirosul de liliac, romanițele și crinii albi. Se îndrăgostește peste fiecare 5 minute și trăiește în poveștile lui Andersen. Visează să ajungă în Țara lui Oz, undeva lângă un curcubeu și câteodată se crede Scarlett O`Hara. Recent s-a îndrăgostit de opera lui Dostoievsky și de filmele lui Tim Burton. Îl așteaptă pe Mr. Darcy sau pe Rhett Butler și viața ei merge după principiul „If you can dream it, you can do it”.

duminică, 23 iunie 2013

Puțini oameni, prea puțini.

Dacă

De poți fi calm când toți se pierd cu firea
În jurul tău și spun că-i vina ta;
De crezi în tine chiar când omenirea
Nu crede dar s-o crezi ar vrea;

Dacă de așteptare nu ostenești nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ți clatini gândul drept;
Dacă privit cu ură nu te răzbuni urâ
nd
Și totuși nu-ți pui masca de sfânt sau de înțelept;

Dacă aștepți dar nu cu sufletul la gură
Și nu dezminți minciuni mințind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Dar nici prea bun să pari nici prea-nțelept;

Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunare
Să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminți;
De poți visa dar nu-ți faci visul astru;
De poți gândi, dar nu-ți faci gândul țel;

De poți să nu cazi pradă disperării
Succesul și dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvântul cândva rostit de tine
Răstălmăcit de oameni, murdar și prefăcut;

De rabzi văzându-ți idealul distrus și din nimic
Să-l reclădești cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poți risca pe-o carte intreaga ta avere
Și tot ce-ai strâns o viață sa pierzi într-un minut
Și-atunci fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm de la-nceput ;

De poți rămâne TU în marea gloată
Cu regi tot tu, dar nu străin de ea;
Dușman, om drag, răni să nu te poată;
De toți să-ți pese dar de nimeni prea;

De poți prin clipa cea neiertătoare
Să treci și s-o întreci gonind mereu;
Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu șaizeci de clipe de veșnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Și mai presus de toate, un OM, copilul meu.
 

                                                     

                                        Rudyard Kipling