Sfârșit de an
universitar: căldură, oboseală, nopți nedormite, examene, vise năruite, stres,
probleme, confuzie și o dorință nebună de a evada într-o lume nouă, cu oameni
și locuri noi. Nu știu cine mi-a sugerat că ar trebui sa îmi caut de lucru la o
tabără de copii: să mă odihnesc și eu cu ei împreună și să mai schimb
anturajul. Zis și făcut. Cum am ajuns acasă am stat o săptămână cu familia și
după asta am pornit spre Vadul lui Vodă...
Culoarea caracteristică a
taberei Perlele Nistrului este galben și în fiecare schimb ea găzduiește între
500-600 de copii. Primul lucru care mi-a sărit în ochi și mi-a plăcut la
nebunie au fost cravatele galbene pe care educatorii le poartă la gât și eram
nerăbdătoare să primesc și eu una la fel. A doua zi am început să lucrez. Nu a
fost deloc ceea ce am crezut. Odihna așteptată de fapt era mai multă oboseală,
și timp de o săptămână după ce am început să lucrez noaptea înainte să închid
ochii auzeam în urechi țipete de copii, dar din fiecare zi primeam plăcere. Cu
toată oboseala așteptam totuși să înceapă o nouă zi.
Uitându-te dintr-o parte
la copii poți sesiza că lumea e mai frumoasă și viața pentru cei din jur e mai
ușoară când nu ești preocupat de situația materială, când pur și simplu trăiești pentru tine și pentru oamenii care îți sunt dragi. Atunci când
încetezi să te preocupi de probleme și te gândești la cum să îți faci viața mai
frumoasă, problemele singure se rezolvă.
Ceea ce ador la copii și
ceea ce apreciez cel mai mult este prietenia sinceră pe care și-o oferă. Îmi
place că dușmănia dintre copii în orice secundă se poate transforma în cea mai
frumoasă prietenie.
E frumos să privești
dintr-o parte cum copiii cresc, se maturizează, să vezi cum ușor ușor se
înfiripă prima dragoste, frumos să vezi în unele situații câtă dragoste și câtă
compasiune pot să-și ofere unul altuia și câtă seninătate, puritate poate
emana un copil.
Nu cred că există zi mai
frumoasă ca ziua care se începe cu cântecul „Oameni și locuri dragi” sau „Bună dimineața, te iubesc”. În fiecare
dimineață și seară, în fiecare zi am dansat cu plăcere imnul taberei. Mi-a
plăcut foarte mult cum copii țipau din toate puterile numărul detașamentului,
denumirea și deviza. Imi este foarte dor de cei peste 400 de copiii al
detașamentului 8 şi 3. Mi-e dor de Brigada, Cașa dar cel mai mult de copii din Cahul
Troleibus nr.8 şi de Hakuna Matata. Nu am văzut niciodată copii mai talentați, mai activi și mai
bravo.
Fiecare zi idei noi,
concerte, distracție. Am făcut costume din gunoi, am învățat dansuri, cântece, jocuri.
Și până la urmă cea mai mare plăcere pentru un educator e să vadă copiii
zâmbind.
La bagajul meu cu
experiență pot adăuga de la voi lecțiile de sinceritate, bunătate, onestitate,
rezistență, educație, îndrăzneală. Mi-am făcut prieteni noi în rândul copiilor şi al educatorilor şi în pofida unor lucruri m-am simţit pentru 2 luni într-o adevărată familie. Mulțumesc sincer copiilor și educatorilor
pentru că atunci când simțeam că sunt la pământ m-am regăsit și am renăscut
printre voi.
Singurul lucru pe care-l
regret din vara aceasta este doar că a trecut prea repede și nu am reușit să
învăț mai mult.
Vă sărut şi vă îmbrăţişez pe toţi şi abia aştept să ne revedem vara viitoare.
Vă sărut şi vă îmbrăţişez pe toţi şi abia aştept să ne revedem vara viitoare.